Preotul Gerald Johnson se considerase întotdeauna un om bun. Își dedicase viața slujirii lui Dumnezeu și ajutorării celorlalți în calitate de pastor principal al Bisericii Culturii Credinței. Dar în februarie 2016, totul s-a schimbat. Părintele Johnson a suferit un atac de cord și intrat în comă. Dar, în loc să meargă în rai, s-a trezit că se prăbușește în centrul Pământului, în gropile de foc ale iadului. “Am văzut adevăratul iad”, povestește părintele Johnson, “am fost acolo și nu i-aș dori asta nici celui mai rău dușman al meu. Nu-mi pasă ce mi-a făcut el mie. Nimeni nu merită așa ceva”.
Preotul descrie ororile la care a asistat ca fiind de nedescris, cu demoni care chinuiau sufletele celor condamnați în moduri de nedescris. O imagine deosebit de izbitoare a fost cea a unui bărbat “care mergea în patru labe ca un câine și era ars din cap până în picioare. Avea ochii bulbucați și mai rău decât atât: Purta lanțuri la gât. Era ca un câine al iadului. Era un demon care ținea lanțurile”. Părintele Johnson explică faptul că scopul demonului este ca omenirea să îi slujească în iad.
“Acest demon știa că “dacă pot rămâne în viața lui suficient de mult timp pe pământ, dacă pot continua să-l fac să nu-L slujească pe Dumnezeu și să ia decizii proaste pe pământ, atunci voi avea putere asupra lui în iad și îmi va fi sclav””, împărtășește el. El adaugă: “Este ca și cum ai fi un sclav pe pământ al lucrurilor diavolului, iar apoi, în iad, ești un sclav ‘câine chinuit'”. Preotul descrie, de asemenea, o secțiune din iad în care se difuzează muzică seculară. “Este aceeași muzică pe care o auzim pe pământ, dar, spre deosebire de artiștii care o cântă, o cântau demonii muzicii”, spune el. El a auzit cântece precum “Umbrella” a Rihannei și “Don’t Worry Be Happy” a lui Bobby McFerrin.
El explică faptul că demonii le dau artiștilor versuri cu scopul de a controla oamenii de pe pământ și că, în iad, “fiecare vers, în fiecare cântec este acolo pentru a te chinui cu privire la faptul că nu te-ai închinat lui Dumnezeu prin muzică atunci când erai pe pământ. Ați avut șansa de a vă închina la biserică sau de a vă închina la El acasă, dar ați ales să vă închinați lui Satana repetând versurile pe care el le-a inspirat pentru a veni pe pământ”. Dar ce a făcut ca un preot ca părintele Johnson să ajungă în iad? Răspunsul, spune el, este neiertarea. “Eram supărat pe Dumnezeu pentru că am făcut atât de mult bine în viața mea și am ajuns în iad”, spune el. “M-am ridicat din iad și m-am întors pe pământ, iar Dumnezeu mi-a vorbit”.
Isus i-a transmis un mesaj personal: “I-a spus: “Ai fost supărat în secret pe oamenii care te-au rănit. Ai sperat că Eu îi voi pedepsi pe cei care te-au rănit. Aceștia nu sunt oamenii tăi. Aceștia sunt oamenii Mei’. El a spus: ‘Vreau doar să te concentrezi asupra misiunii pe care ți-o dau'”. Părintele Johnson a ajuns să realizeze că, deși făcuse fapte bune și îi ajutase pe alții, neiertarea pe care o avea în inimă față de cei care îi făcuseră rău îl condusese în iad. A învățat că “O persoană care nu poate ierta este o persoană care a uitat cât de mult a fost iertată”. Mesajul preotului este clar: puterea iertării nu trebuie subestimată. Păstrarea mâniei și a resentimentelor față de alții nu numai că ne fac rău nouă înșine, dar deschide ușa influențelor lui Satana și, în cele din urmă, condamnării veșnice. După cum spune părintele Johnson, “Neiertarea este calea spre iad”.
Povestea sa servește ca un memento dur pentru a renunța la ranchiună și pentru a ne concentra pe dragostea și iertarea pe care Isus le învață și pe dragostea și mila pe care Dumnezeu le oferă fiecăruia dintre noi. Călătoria părintelui Johnson în iad și înapoi nu i-a schimbat doar propria viață, ci și viețile multor altora. Videoclipurile sale virale de pe TikTok și YouTube au fost vizionate de peste 3,5 milioane de persoane, iar mesajul său despre puterea iertării a rezonat cu mii de oameni.
Mulți și-au împărtășit propriile povești despre cum au reușit să îi ierte pe cei care i-au rănit și au văzut o schimbare pozitivă în propriile vieți ca urmare a acestui fapt. Povestea părintelui Johnson este un puternic avertisment cu privire la importanța iertării și la pericolul de a păstra mânia și resentimentele. Este un memento de a renunța la ranchiună și de a ne concentra pe dragostea și iertarea pe care Isus le învață, precum și pe dragostea și mila pe care Dumnezeu le oferă fiecăruia dintre noi. După cum spune părintele Johnson, “Neiertarea este calea spre iad”. Haideți să alegem în schimb să mergem pe calea iertării și a iubirii și să experimentăm pacea și bucuria care decurg din aceasta.