Ați auzit vreodată o poveste atât de emoționantă încât v-ați simțit sufletul cuprins de o tristețe adâncă? Dacă nu, atunci pregătiți-vă să aflați ce i s-a întâmplat lui Constantin Enceanu în timp ce filma videoclipul piesei dedicate fostului său coleg de breaslă, Petrică Mîțu Stoian. Veți fi cu siguranță impresionați, așa că vă recomand să citiți până la final!
Constantin Enceanu, un artist talentat și sufletist, încă nu și-a revenit după moartea prietenului său, Petrică Mîțu Stoian, care a plecat dintre noi acum mai bine de un an. Singurele momente care îi mai alină dorul sunt cele în care își amintește de el. Enceanu a compus o melodie în memoria lui Petrică, intitulată „Petre al nostru nu mai cântă”, iar experiența pe care a avut-o în timpul filmărilor pentru videoclipul acestei piese este de-a dreptul bizară.
CITEȘTE ȘI: S-a întâmplat în direct! Andreea Marin în…
Conform viva.ro, Enceanu a ales să filmeze videoclipul în Isverna, locul unde Mîțu Stoian și-a petrecut copilăria. El a dorit să se asigure că totul va fi perfect pentru acest omagiu și s-a confruntat cu o întâmplare stranie în timpul filmărilor. Ați auzit bine, dragilor, o întâmplare care i-a dat fiori și l-a făcut să se gândească la legătura dintre lumea noastră și cea de dincolo.
CITEȘTE ȘI: Anunțul tragic a lovit fanii! Luminița Anghel a…
La una dintre scenele filmate la morile de apă, la intrarea în Isverna, Enceanu a simțit un vuiet al pădurii și s-a format un curent ciudat care i-a provocat pielea de găină. Și, cel mai interesant aspect, acest lucru s-a întâmplat de fiecare dată când a ajuns la ultima strofă a piesei. Nu-i așa că vă întrebați și voi de ce tocmai atunci?
CITEȘTE ȘI: O familie în lacrimi! Văduva lui Dumitru Stroie a…
Constantin Enceanu a reușit să transmită emoția și dorul său prin melodia compusă în memoria lui Petrică Mîțu Stoian, iar aceasta a avut un impact extraordinar asupra celor care l-au cunoscut pe artist. La evenimentele la care este invitat, oamenii încă îi cer să cânte această piesă, deși este o melodie tristă și nu se potrivește întotdeauna cu atmosfera unor astfel de petreceri. Dar, în ciuda tristeții ei, Enceanu nu poate să nu cânte măcar două-trei strofe din ea.