Actrița Rona Hartner, cunoscută pentru talentul și carisma sa, a încetat din viață joi, la vârsta de 50 de ani. Tristul eveniment a survenit după o lungă luptă cu o boală grea, Rona fiind diagnosticată cu cancer atât la plămâni, cât și la creier. Într-o atmosferă de profundă tristețe, sora actriței, Rinda, a ales să împărtășească vestea durerii cu publicul, actualizându-și contul de pe rețelele sociale printr-o postare simbolică: o fotografie cu o lumânare, un gest ce reflectă pierderea și doliul.
Cu doar o zi înainte de a ne părăsi, miercuri seara, Rinda a făcut un anunț emoționant pe pagina de Facebook a Ronei Hartner, dezvăluind că sora sa trăia ultimele momente ale vieții. Mesajul transmis a fost unul sfâșietor, cerând gânduri bune și rugăciuni pentru Rona, care se afla în clipele sale finale. „Bună seara la toată lumea, Sunt Rinda, sora Ronei. Vă scriu să vă cer gânduri bune și rugăciuni pentru sora mea care își trăiește ultimele clipe. Ne scuzați dacă nu răspundem la mesaje, în aceste clipe dificile, vrem să fim cu ea și cu fetița ei. Dumnezeu să-i aline suferința și să o primească la el” – a scris ea, cu multă emoție.
Diagnosticații lui Rona Hartner au fost cu adevărat îngrijorătoare. Într-o luptă continuă cu boala, actrița povestea cum cancerul a evoluat până la stadiul 4. În vara trecută, Rona Hartner împărtășea detalii despre starea sa de sănătate, fiind sinceră în legătură cu severitatea bolii sale: „Am o tumoare de 5 centimetri la plămâni și 7 tumori pe creier”, mărturisea ea. O veste care a îndurerat profund nu doar familia și apropiații săi, ci și pe admiratorii talentului ei. Născută la 9 martie, parcursul vieții ei a fost unul plin de realizări artistice și momente memorabile, ce vor rămâne pentru totdeauna în inimile celor ce au cunoscut-o și au admirat-o.
Născută în anul 1973, în inima Bucureștiului, Rona Hartner a parcurs un drum educațional impresionant, începând cu Școala Germană „Herman Oberth” din capitală, unde a studiat între anii 1979 și 1991. Aceasta a fost doar începutul călătoriei sale în lumea artistică, căci în 1992, Rona a început să-și urmeze pasiunea pentru actoria, înscriindu-se la prestigioasa Academie de Teatru și Film din București, conform informațiilor de pe site-ul CineMagia.
Punctul de cotitură în cariera sa a venit în anul 1996, când regizorul francez Tony Gatlif, aflat în căutarea unei actrițe pentru filmul său „Gadjo Dilo” („Străinul nebun”), a ales-o pe Rona pentru rolul principal. Filmările au avut loc chiar în România, iar Rona nu doar că a jucat în film, dar a și interpretat melodii, un detaliu menționat pe site-ul CineMagia. Prestația sa remarcabilă în acest film i-a adus numeroase premii și recunoașteri la festivaluri de film internaționale, inclusiv „Leopardul de bronz” (Premiul special pentru interpretare) la Festivalul Internațional de Film de la Locarno și o nominalizare la prestigioasele premii Cesar.
Nu s-a oprit doar la actorie, Rona Hartner și-a extins orizonturile artistice, explorând diverse genuri muzicale ca jazz, rock, reggae, rock alternativ, blues, și îmbinându-le cu talentul său în a cânta la instrumente diverse precum chitara, saxofonul și pianul. Talentul ei multi-dimensional a fost bine primit și în Franța, unde s-a stabilit de peste două decenii, conform informațiilor de la Agerpres. Pe lângă cariera sa în actorie, Rona Hartner a fost și o dansatoare pasionată, îmbinând armonios arta mișcării cu cea a sunetelor. A continuat să joace în filme, lăsând o amprentă de neuitat în inimile celor care au urmărit-o pe ecran.
Rona Hartner, cu un talent necontestat în lumea cinematografică, a jucat într-o impresionantă serie de filme, fiecare marcând o etapă distinctă în evoluția sa artistică. Printre aceste realizări se numără „Asfalt Tango” (1996), o coproducție româno-franceză regizată de Nae Caranfil, urmată de „Nekro” în 1997, sub regia lui Nicolas Masson. Nu s-a oprit aici, continuând cu „Je suis ne d’une cigogne” (1999), un film regizat de Tony Gatlif, cu care colaborase anterior în „Gadjo Dilo”.
Anii 2000 au adus noi oportunități pentru Rona, ea apărând în „Cours toujours” (2000), regizat de Dante Desarthe, și „Sauve moi” (2000), sub îndrumarea lui Christian Vincent. A urmat apoi „Sexy Harem Ada-Kaleh” în 2001, un film regizat de Mircea Mureșan, după care a jucat în „Mischka” (2002), regizat de Jean-François Stevenin. Filmul „Le Divorce” (2003), sub regia lui James Ivory, a fost un alt punct culminant al carierei sale, urmat de colaborarea cu Michael Haneke în „Le Temps du Loup” și cu Călin Peter Netzer în „Maria”, ambele filme din 2003.
Rona nu a rămas doar în sfera cinematografiei, ea explorând și scena teatrală în Franța, unde a jucat în mai multe spectacole. Diversificându-și și mai mult talentele, a colaborat cu David Lynch, lansând în Paris, în 2003, maxi-single-ul „You’re more than that” („Ești mai mult decât atât”). În 2008, cariera sa muzicală a primit un nou impuls cu lansarea albumului „Nationalité Vagabonde”, un titlu care reflectă spiritul liber și neconvențional al artistei. Fiecare rol și fiecare notă muzicală interpretată de Rona Hartner au contribuit la construirea unui mozaic cultural impresionant, lăsând o amprentă profundă în inimile fanilor și admiratorilor săi.