Cazul Luiza Melencu, tânăra pe care criminalul din Caracal, Gheorghe Dincă, a mărturisit că a ucis-o, rămâne un subiect dureros și tulburător în România postdecembristă. În ciuda faptului că au trecut mai mulți ani, mama Luiza, Monica, simte în continuare aceeași durere și suferință. La patru ani de la șocantul caz de la Caracal, durerea Monicăi rămâne la fel de puternică ca întotdeauna, iar recentele sărbători de iarnă nu au făcut decât să-i intensifice sentimentele.
Al patrulea Crăciun fără Luiza a îngenuncheat-o pe Monica, care afirmă că doar amintirile plăcute ale fiicei sale o ajută să treacă peste momentele dificile. Monica nu crede că Luiza este moartă și încă mai are speranța că își va revedea fiica. De asemenea, bănuiește că ar putea exista un adevăr întunecat în spatele acestui caz și că fiica ei nu a fost arsă într-un butoi, așa cum s-a afirmat. Cazul de la Caracal a fost o crimă șocantă și macabră care a lăsat întreaga țară în stare de șoc și doliu. Gheorghe Dincă, bărbatul din spatele crimelor, a fost arestat și a mărturisit că a ucis mai multe tinere, printre care și Luiza. Cu toate acestea, în ciuda mărturisirii sale, Monica are încă îndoieli cu privire la moartea fiicei sale.
Ea crede că există mai multe lucruri în această poveste decât cele dezvăluite în cadrul investigațiilor oficiale și al procesului. Monica și-a petrecut ultimii patru ani încercând să descopere adevărul despre moartea fiicei sale. A vorbit cu martorii, a răscolit documente judiciare și chiar și-a angajat propriul detectiv particular. În ciuda eforturilor sale, Monica nu a reușit să găsească nicio dovadă care să contrazică mărturisirea lui Dincă. Cu toate acestea, ea rămâne convinsă că povestea e mai mult decât atât și că moartea fiicei sale nu a fost atât de simplă pe cât pare. Sezonul sărbătorilor a fost întotdeauna o perioadă dificilă pentru Monica și familia ei.
Amintirile legate de Luiza sunt întotdeauna cele mai puternice în această perioadă a anului și este o reamintire constantă a pierderii pe care au suferit-o. Monica afirmă că singurul lucru care o ajută să treacă peste momentele grele sunt amintirile plăcute pe care le are cu fiica ei. Ea găsește alinare în lucrurile mărunte, cum ar fi felul în care Luiza obișnuia să râdă sau felul în care lumina o cameră cu zâmbetul ei. În ciuda durerii și a incertitudinii, Monica încă mai are speranță. Ea crede că, într-o zi, adevărul va fi dezvăluit și că, în sfârșit, va avea o concluzie. Până atunci, ea va continua să caute răspunsuri și să se agațe de amintirile fiicei sale iubite. Monica Melencu a povestit pentru Click! că a fost al patrulea Crăciun fără fiica ei iubită, Luiza.
Ea nu a putut exprima în cuvinte ce a simțit în acele zile, durerea și dorul de prezența fiicei sale fiind de nedescris. Fiecare Crăciun a fost o reamintire a pierderii și a golului care a rămas în inima ei. Monica și-a amintit cum obișnuiau să gătească împreună de Crăciun, Luiza implicându-se în mod deosebit în pregătirea salatei de boeuf. Petreceau ore întregi în bucătărie, râzând și discutând, în timp ce pregăteau masa. Monica a simțit lipsa acelor momente și a legăturii speciale pe care o împărtășeau. Dar ceea ce îi lipsea Monicăi cel mai mult era adevărul. Își dorea să poată zbura ca o pasăre sau ca un vultur și să descopere realitatea a ceea ce s-a întâmplat cu fiica ei și cu Alexandra Măceșanu.
Ea credea că adevărul era diferit de ceea ce spuneau procurorii. Ea credea că fetele nu au fost ucise, ci că totul a fost o înscenare orchestrată de Gheorghe Dincă. Era convinsă că adevărul a fost mușamalizat și că fetele au fost sacrificate pentru bani. Monica credea că Luiza era în viață și că era traficată. Nu putea suporta gândul că fiica ei se afla într-o situație atât de groaznică, dar s-a agățat de speranța că într-o zi se va reuni cu ea. Durerea pierderii fiicei sale și incertitudinea cu privire la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat au cântărit greu pe inima Monicăi. Ea nu va renunța niciodată la căutarea adevărului și la speranța de a-și găsi fiica.