Cu o carieră de trei decenii în industria muzicală românească, fuego, cunoscut în viața reală ca paul surugiu, și-a câștigat locul în inimile fanilor. Dar nu a fost mereu ușor. Când a început în această lume plină de provocări, fuego s-a confruntat cu lipsuri financiare și cu oameni care au încercat să-l pună la pământ. În acele momente grele, chiar s-a gândit să lase muzica deoparte. Dar să ne întoarcem puțin în timp. Totul a început în 1993, la festivalul național de muzică ușoară din mamaia.
Acolo, fuego a urcat pe scenă cu două piese semnate de george grigoriu. Acest debut a fost ca un trambulin pentru cariera lui. Recent, paul surugiu a deschis cutia cu amintiri și a împărtășit despre acele zile de început, când lumea muzicii părea atât de aspră și necruțătoare. Fuego, în primele sale zile în lumea muzicii, s-a confruntat cu o mulțime de obstacole. Povestește cum a fost nevoit să lupte cu piedici, uși închise și chiar sabotaje.
În ciuda acestor provocări, dragostea lui pentru muzică a fost mai puternică decât orice greutate. În acele timpuri grele, fuego a întâmpinat nu numai probleme financiare, dar și comportamente nedrepte din partea celorlalți. Cu toate acestea, perseverența și pasiunea lui pentru artă l-au ținut pe drumul cel bun.
Artistul își amintește cum, la începuturile carierei sale, a fost adesea pus la încercare: „am primit multe şuturi, am fost făcut să mă îndoiesc de mine, mi-au închis uşi, m-au sabotat, m-au făcut să plâng. Dar toate astea m-au făcut să cred și să lupt mai tare. Chiar dacă nu aveam bani, nu m-am lăsat doborât.” fuego, cu sinceritate, își deschide inima despre luptele sale din trecut.
Spune că nu a avut relații influente sau scurtături ușoare, ci a mers pe drumul său, unul plin de muncă asiduă și dedicare. Dar nu a fost mereu ușor. În ciuda succesului de astăzi, a avut momente în care s-a gândit să renunțe la muzică. Problemele și piedicile întâmpinate l-au adus în situații de disperare, uneori chiar fără mâncare. Dar fuego a rămas întotdeauna devotat muzicii și fanilor săi.
Indiferent de problemele de sănătate sau de stările de spirit, el a fost mereu pe scenă cu un zâmbet larg pentru publicul său. „au fost clipe când am vrut să renunț, când am fost la pământ, când n-am avut ce să mănânc în bucurești. Dar, chiar și bolnav, cu febră sau obosit, eu tot urc pe scenă și zâmbesc”, mărturisește el cu emoție.