E greu să nu rememorezi amintirile dureroase atunci când pierzi pe cineva drag, nu-i așa? Așa se întâmplă și în cazul familiei regretatului cântăreț Nelu Ploieșteanu, al cărui deces a lăsat în urmă o mare suferință. Povestea care urmează dezvăluie cum luptă cei dragi pentru a depăși pierderea și cum își împart durerile.
Începând cu cea mai afectată persoană, soția lui Nelu Ploieșteanu, Elena, care, la doi ani de la tragicul eveniment, încă se luptă să depășească nenorocirea care s-a abătut asupra familiei sale. Cu un fiu și un soț trecuți pe lumea cealaltă, sănătatea ei nu mai este cea mai bună. Cum credeți că se simte? Ei bine, Elena Ploieșteanu a ajuns să se lupte cu depresia, are probleme de memorie și spune că rareori se oprește din plâns. Să îți pierzi persoanele dragi și să rămâi singură pe lume poate fi o adevărată provocare, nu-i așa?
Și totuși, Elena își găsește alinarea în visurile cu soțul său decedat, pe care îl roagă adesea să apară în visele ei și ale nepoților. Într-un interviu pentru Click!, Elena Ploieșteanu mărturisește că îl visează destul de des pe Nelu și că acesta îi dă sfaturi în vis, cum ar fi să mănânce mai mult pentru că a slăbit foarte mult sau să ia medicamente. Oare ce înseamnă toate acestea? Ar putea fi o formă de comunicare cu cel trecut în neființă? Poate fi o modalitate prin care sufletul lui Nelu Ploieșteanu are grijă de familia sa, chiar și de acolo de unde este?
Cum timpul nu stă în loc și se apropie a treia aniversare a trecerii în neființă a cântărețului, Elena Ploieșteanu se pregătește să organizeze o pomană prin care să-i omagieze numele și imaginea. Cu toate acestea, nu știe exact cum va fi totul, căci are nevoie de ajutorul nurorilor, ea nefiind în stare să organizeze totul, căci durerea, tristețea și depresia nu o fac să fie prea lucidă. Cum credeți că se simte să trebuiască să organizezi un astfel de eveniment când sufletul îți este atât de apăsat?
În această perioadă de post, Elena și familia sa merg la biserică și oferă pomană celor nevoiași. Cu colivă și diferite pachețele cu produse de post, ei își aduc aminte de cel drag care nu mai este alături de ei. Pe 1 aprilie, pentru că pică într-o sâmbătă, Elena Ploieșteanu plănuiește să organizeze praznicul de doi ani de la trecerea soțului său în neființă. O să cheme câțiva oameni acasă și o să le ofere de pomană, însă nu știe încă ce să pună pe masă. Trebuie să se consulte întâi cu nurorile sale, care îi sunt alături în aceste momente grele. Se pare că unitatea familiei este de neprețuit în asemenea situații, nu-i așa?
Să ne imaginăm pentru o clipă cum ar fi să trăim în pielea Elenei Ploieșteanu, să ne confruntăm cu pierderea soțului și a fiului, să încercăm să ducem mai departe amintirea celor dragi și să îi păstrăm aproape în suflet. Cum ar fi să îți înfrunți propriile emoții și să găsești puterea de a merge mai departe? Poate că visurile cu Nelu Ploieșteanu nu sunt doar simple vise, ci un mod prin care sufletul său continuă să vegheze asupra familiei sale și să îi protejeze.
Viața merge înainte, dar amintirea celor dragi nu se șterge. Elena Ploieșteanu și familia sa continuă să ducă mai departe numele și imaginea lui Nelu Ploieșteanu, să îl păstreze vie în sufletul lor și să îi omagieze prin gesturi de iubire și compasiune. Și cum spune un vechi proverb românesc, “moartea nu este sfârșitul, ci începutul unei noi călătorii”, iar pentru Nelu Ploieșteanu, această călătorie continuă în sufletul și inima celor care îl poartă în gând.