Dorel vișan, un actor renumit, a avut o viață personală marcantă și emoționantă. El s-a căsătorit cu maria vișan, cea care avea să devină mama celor trei copii ai săi, pe data de 30 decembrie 1964. Maria a fost un pilon central în viața lui dorel, susținându-l și încurajându-l în cariera sa de actor. Însă, după aproape trei decenii de căsnicie, în 1993, maria vișan a trecut în neființă, lăsând un gol imens în viața lui dorel.
Pierderea ei a fost atât de profundă încât actorul a decis că nu va mai putea să se recăsătorească vreodată. Într-o declarație emoționantă, dorel vișan a mărturisit că nu a putut niciodată să uite de femeia care i-a fost alături o viață întreagă. El a povestit despre relația specială pe care a avut-o cu soția sa, spunând: „eu am avut cu nevasta-mea o relaţie specială. E moartă de 30 de ani şi nu mi-am putut imagina că eu aş putea să mă recăsătoresc, deşi am stat cu cineva mulţi ani.
N-am mai simţit, pentru că tot copilăria şi satul m-au format aşa. Acolo, dacă te căsătoreai, aia nu se mai desfăcea”, așa cum a dezvăluit dorel vișan. La vârsta de 85 de ani, actorul își amintește cu drag de soția sa și de sprijinul necondiționat pe care i l-a oferit. El își amintește cum, după spectacole, în timp ce colegii lui se îndreptau spre restaurantul opera pentru a se relaxa, el mergea la gară și îi spunea soției sale despre oboseala și saturarea lui.
Ea îl încuraja și îl motiva să continue, fiind un sprijin constant în viața și cariera lui. Astfel, povestea de viață a lui dorel vișan rămâne un exemplu emoționant de dragoste și dedicare, amintindu-ne că anumite legături sunt atât de profunde încât rezistă chiar și după moarte.
Continuând cu povestea lui dorel vișan, actorul a împărtășit mai multe detalii despre relația sa cu divinitatea și despre creațiile sale literare, în special versurile dedicate lui dumnezeu, într-un podcast la care a fost invitat. Acolo, el a vorbit despre cum și-a găsit alinarea și inspirația în credință, mai ales după pierderea soției sale. El a descris o conversație emoționantă cu soția sa, în care ea îl încuraja să urmărească gloria.
„ea îmi spunea: ‘auzi, du-te după glorie!’ așa îmi spunea”, a rememorat dorel vișan cu afecțiune. Referindu-se la locul pe care dumnezeu îl ocupă în viața oamenilor, dorel vișan a exprimat o viziune profundă și inclusivă.
când a fost întrebat dacă dumnezeu trebuie să fie în minte sau în inimă, el a răspuns simplu și puternic: „peste tot. Dumnezeu este ca și mediul. Pe om când îl scoți din relația cu divinitatea, el nu mai e nimic”.
Aceste cuvinte reflectă credința actorului că dumnezeu este omniprezent și fundamental în existența umană. În plus, dorel vișan a vorbit despre versurile pe care le-a scris pentru dumnezeu, multe dintre ele rămânând necunoscute publicului. Când a fost întrebat ce versuri i-ar dedica lui dumnezeu, actorul a oferit un răspuns personal și profund, subliniind că toate versurile sale au un scop și o semnificație specială. „toate pe care le-am scris, pentru că ele au niște rosturi.
Poate e legat așa de ‘doamne, sunt convins că exiști’”, a spus el, sugerând că în versurile sale se regăsește o căutare continuă și o convingere în existența divinității. Astfel, dorel vișan nu numai că a marcat lumea teatrală prin talentul său, dar a oferit și o perspectivă spirituală profundă, arătând cum credința și arta pot merge mână în mână în viața unui om. În ultima parte a discuției sale, dorel vișan a abordat un subiect profund și filosofic despre credința în dumnezeu.
El a vorbit despre conceptul de necredință, explicând că, în opinia sa, nu există așa ceva când vine vorba de dumnezeu. Pentru vișan, ceea ce unii oameni numesc necredință este de fapt doar o formă de credință, dar exprimată într-un mod negativ. Actorul a împărtășit o perspectivă interesantă despre atei, susținând că aceștia sunt, într-un fel, mai apropiați de dumnezeu decât se crede.
„se spune că cel mai apropiat de dumnezeu este ateul, pentru că el nu vrea să creadă în dumnezeu, dar el nu spune că nu există”, a explicat el. Aceasta reflectă ideea că, chiar și în negarea lui dumnezeu, ateii se ocupă în continuare cu conceptul divinității. De asemenea, dorel vișan a vorbit despre propria sa obsesie față de dumnezeu și rolul acestei obsesii în creațiile sale literare.
„eu am scris versurile astea tot din obsesia pe care am avut-o și o am în continuare pentru dumnezeu și nu e o problemă de religie, e o problemă de înțelepciune”, a afirmat el. Această declarație subliniază că interesul său pentru dumnezeu depășește granițele religiei tradiționale și intră în sfera căutării personale a înțelepciunii și adevărului.
vișan a continuat să vorbească despre două greșeli fundamentale pe care le-a făcut omenirea, pe care le vede ca surse ale răului în lume.
„cele două izvoare care aduc răul în lume și necazurile și suferințele, sunt faptul că am întors spatele la divinitate și am încălcat legile pe care creatorul le-a lăsat pentru armonia universului”, a spus el. Această viziune oferă o perspectivă asupra modului în care vișan interpretează suferința și conflictul uman, văzându-le ca rezultat al îndepărtării de divinitate și nerespectarea legilor universale.
Prin urmare, discuțiile lui dorel vișan despre dumnezeu, credință și filosofia vieții au oferit o perspectivă unică asupra modului în care un artist poate integra spiritualitatea și căutarea personală de înțelepciune în arta și viața sa.