Sofia Vicoveanca a fost o femeie care a trecut prin multe greutăți și lupte. La 81 de ani, văzuse cum lumea se schimba și evolua în moduri pe care nu le credea posibile. Dar, în mijlocul tuturor tulburărilor și haosului, ea s-a agățat de un singur lucru care a ținut-o în viață – dragostea ei pentru scris.
Sofia a crescut într-o perioadă de război și foamete și a văzut direct efectele devastatoare pe care le-a avut asupra familiei și comunității sale. Părinții ei au pierdut totul și au fost nevoiți să se refugieze la o mătușă din Vicov.
CITEȘTE ȘI: Dezvăluirea momentului despre Andreea Marin
A fost o perioadă de mari greutăți și incertitudine, care a lăsat o impresie profundă asupra tinerei Sofia. Dar a fost, de asemenea, o perioadă care a învățat-o lecții valoroase despre rezistență, putere și importanța familiei. “Părinții mei aveau o situație foarte bună, aveau un magazin. Ne-am refugiat la o mătușă din Vicov, de aceea mi se spune Vicovană. Tatăl meu a fost prizonier, dar după război a fost o foamete. Încerc să mă adaptez vremurilor, dar nu renunț la ceea ce am învățat de la mama mea”, a declarat Sofia într-un podcast cu Damian Drăghici. Aceste experiențe au fost cele care au modelat-o pe Sofia în femeia puternică și hotărâtă care este astăzi.
CITEȘTE ȘI: Situație dramatică! Andreea Esca în…
Ea a învățat importanța muncii și a perseverenței și că, indiferent cât de dificile erau lucrurile, exista întotdeauna o cale de a le depăși. Astfel, pe măsură ce a crescut și lumea din jurul ei s-a schimbat, Sofia a păstrat aceste lecții și le-a folosit ca sursă de inspirație pentru scrierile sale. Scrisul Sofiei a fost refugiul ei, sanctuarul ei împotriva urâțeniei și singurătății lumii. A fost o modalitate prin care și-a exprimat cele mai profunde gânduri și sentimente și a dat sens lumii din jurul ei. A scris poezii, povestiri și eseuri, iar prin cuvintele sale, a reușit să se conecteze cu ceilalți și să găsească alinare în experiențele lor comune.
CITEȘTE ȘI: A murit sub ochii ei! Cristina Deleanu a…
Pe măsură ce a îmbătrânit, Sofia a descoperit că timpul se scurgea mai repede decât ar fi crezut vreodată că este posibil. Era conștientă că, într-o zi, timpul ei pe pământ se va sfârși, dar a refuzat să lase acest gând să o consume. În schimb, ea s-a concentrat să profite la maximum de timpul pe care îl mai avea la dispoziție și să-și trăiască viața la maxim. “Doamne, fă-mă bătrână, dar nu-mi lua mintea! Dumnezeu ne dă fiecăruia dintre noi ceva ce nimeni altcineva nu are. Există o cale pentru fiecare. Drumul este făcut și când este gata… Știu că sunt aproape de pământ, că mă cheamă pământul, dar Tu faci minuni și decizi pentru fiecare”, a spus Sofia.
CITEȘTE ȘI: S-a prăbușit la podea! Florin Busuioc a…
Și astfel, în timp ce lumea din jurul ei se schimba, iar războiul din Ucraina continua să facă ravagii, Sofia a refuzat să se lase consumată de el. Și-a găsit alinare în scrisul ei și l-a folosit ca pe o modalitate de a da sens lumii din jurul ei. Ea a scris despre durere și suferință, dar și despre speranța și frumusețea care încă mai existau în lume. Cea mai mare dorință a Sofiei a fost să continue să scrie, să continue să-și împărtășească gândurile și sentimentele cu lumea. Știa că, într-o zi, timpul ei pe pământ se va sfârși, dar știa, de asemenea, că cuvintele ei vor continua să trăiască și că vor continua să inspire și să atingă viețile altora în anii care vor urma.
CITEȘTE ȘI: Vestea care i-a cutremurat pe fani! Nicole Cherry a…
“Am slăbit patru kilograme uitându-mă la televizor, e ca și cum aș retrăi totul. Acești copii refugiați vor fi marcați pe viață”, a spus Sofia, “dar prin intermediul scrierilor mele sper să le dau speranță și să le reamintesc că există întotdeauna o cale de a depăși chiar și cele mai întunecate momente.” Cuvintele Sofiei au fost un far de speranță pentru mulți, iar scrierile ei au atins viețile a nenumărate persoane. Chiar și atunci când a îmbătrânit și sănătatea ei a început să se deterioreze, nu s-a oprit niciodată din scris. Își petrecea zilele îngrijindu-și florile, făcând treburi casnice și scriind, mereu scriind. În ciuda războiului și a greutăților cu care s-a confruntat în viața ei, Sofia nu și-a pierdut niciodată simțul speranței. Ea credea că, prin scrisul ei, putea să facă o diferență și să aducă puțină lumină în lume.
CITEȘTE ȘI: Nu o să îți vine să crezi! Elodia a…
Și, în timp ce zăcea pe patul de moarte, înconjurată de cei dragi, știa că cea mai mare dorință a ei se împlinise – cuvintele ei vor trăi și vor continua să atingă viețile altora mult timp după ce ea nu va mai fi. “Poate că voi părăsi această lume, dar cuvintele mele vor trăi pentru totdeauna”, a spus Sofia, cu un zâmbet pe față. “Și aceasta este cea mai mare dorință a mea, să las în urmă ceva care să facă o diferență în lume.” Și astfel, moștenirea Sofiei Vicoveanca continuă să trăiască prin intermediul scrierilor sale. Cuvintele ei continuă să inspire și să atingă viețile a nenumărați oameni, iar amintirea ei va fi prețuită pentru generațiile următoare. Poate că ea a plecat, dar cuvintele ei vor trăi pentru totdeauna.